Aspecte ale reflecţiei eschatologice în tradiţia Răsăritului ortodox şi receptarea lor în ţările române
Bedros, Vlad
Studia Patzinaka, 4 / 2007, pp. 175-193
Abstract
O înţelegere adecvată a iconografiei funerare pusă în joc de Biserica creştină răsăriteană este condiţionată de cunoaşterea – sau măcar intuirea – modului în care această Biserică (în sensul literal de Ekklesia, Synagogé, comunitate a credincioşilor) îşi reprezenta sau îşi imagina moartea şi destinul postum al omului. Investigaţia în domeniul problemei morţii trimite instantaneu la domeniul antropologiei, iar cel interesat în acest tip de demers trebuie să ia în seamă modelul oferit, în acest domeniu, de cercetătorii Europei creştine apusene. Dificultatea care ia naştere din acest imperativ este aceea că, pentru arealul răsăritean, suntem lipsiţi de suficiente date precise şi detaliate care să dea seamă de un “sentiment al morţii”, aşa cum se configura el în imaginarul colectiv creştin al laicilor de rând. În consecinţă, ceea ce voi încerca în aceste pagini este o conturare a câtorva trăsături specifice modului de a privi moartea şi soarta viitoare a omului, aşa cum sunt acestea ilustrate de o serie de texte de natură teologică, argumentând însă relevanţa lor pentru sensibilitatea colectivă, deci utilitatea lor pentru a înţelege nu doar o “poziţie oficială”, a mediilor cultivate sau a elitelor eclesiastice, ci şi “poziţia neoficială” a masei creştinilor răsăriteni.
Click here to read/download this article (PDF file)
Aspecte ale reflecţiei eschatologice în tradiţia Răsăritului ortodox şi receptarea lor în ţările române
Bedros, Vlad
Studia Patzinaka, 4 / 2007, pp. 175-193
Abstract
O înţelegere adecvată a iconografiei funerare pusă în joc de Biserica creştină răsăriteană este condiţionată de cunoaşterea – sau măcar intuirea – modului în care această Biserică (în sensul literal de Ekklesia, Synagogé, comunitate a credincioşilor) îşi reprezenta sau îşi imagina moartea şi destinul postum al omului. Investigaţia în domeniul problemei morţii trimite instantaneu la domeniul antropologiei, iar cel interesat în acest tip de demers trebuie să ia în seamă modelul oferit, în acest domeniu, de cercetătorii Europei creştine apusene. Dificultatea care ia naştere din acest imperativ este aceea că, pentru arealul răsăritean, suntem lipsiţi de suficiente date precise şi detaliate care să dea seamă de un “sentiment al morţii”, aşa cum se configura el în imaginarul colectiv creştin al laicilor de rând. În consecinţă, ceea ce voi încerca în aceste pagini este o conturare a câtorva trăsături specifice modului de a privi moartea şi soarta viitoare a omului, aşa cum sunt acestea ilustrate de o serie de texte de natură teologică, argumentând însă relevanţa lor pentru sensibilitatea colectivă, deci utilitatea lor pentru a înţelege nu doar o “poziţie oficială”, a mediilor cultivate sau a elitelor eclesiastice, ci şi “poziţia neoficială” a masei creştinilor răsăriteni.
Click here to read/download this article (PDF file)
Related Posts
Subscribe to Medievalverse